“Aflandu-ma pentru cateva luni intr-o calatorie spirituala in Japonia, am hotarat, pe langa aprofundarea culturii acestei tari aprofundarea… limbii germane. Lucru ciudat si de neinteles pentru unii colegi japonezi care nu si-au putut retine intrebarea: “de ce nu japoneza?”. Raspunsul e foarte simplu, ca sa citez o cunostinta din USA care traieste in Tokyo de 10 ani; “invatarea limbii japoneze este un proiect de o viata”.De-a lungul orelor de germana de aici am inteles de ce aceasta limba poate fi un proiect de o viata: pentru ca nu are nici o legatura cu limbile europene. Unele cuvinte din germana, aparent banale pentru noi si folosite chiar in vocabularul nostru au necesitat numeroase clarificari. Chiar si expresii care pentru noi au o insemnatate-cum ar fi celebra zicala ” to be or not to be” -“sein oder nicht sein” -pare aici o banala asociere de cuvinte. Probabil nici noi nu cunoastem celebrele ” haiku” -Gurzgedichte scrise de poetul Basho, un fel de Eminescu din anul 1600.
Limba germana nu este nicidecum la fel de populara ca la noi, aici fiind preferate engleza si chineza-si acestea de cele mai multe ori doar in scris. Daca a existat un moment in care am considerat utila practicarea jocului “mima” atunci cu siguranta l-am trait aici. Am fost in postura de a mima: “care evantai este mai bun”, “se pune in microunde?” sau “va rog impachetati”.
Exista doua categorii de persoane care studiaza germana: cei tineri, tot mai putini, doresc sa urmeze cursurile unei Universitati din Germania si se pregatesc pentru testul DAF sau lucreaza intr-o companie cu capital german.
Cea de-a doua categorie, deloc de neglijat este asa-zisa varsta a-3a: in Romania fara viitor, aici alergand cu sarg, ca micii invatacei pe treptele Institutului German. Pentru femei varsta nu este un impediment acestea aratand cu cel putin 10 ani mai tinere decat varsta reala. Sa fie genele de vina?
Uimitor, acesti oameni trecuti bine de 50 ani sunt foarte motivati. Mai motivati decat tinerii. Pentru ei, studiul este o reala ocupatie, un fel de a se simti utili si de a exersa limba tarii in care si-au petrecut tinererea-pentru ca majoritatea au trait ani in Germania sau Austria. Nu exista un motiv financiar-am aflat-pensionarii de astazi din Japonia sunt inca bine remunerati.
De pilda Herr Takata, admirator al stilului Gotic care citeste cu pasiunea si cu maiestria unui actor celebra poezie “Faust”. Mainile ii tremura pe hartiile in care si-a notat despre viata lui Rainer-Maria Rilke insa in vocea lui nu se simte nici o urma de abandonare. Sau Herr Takashimaia, profesor pensionar care se pregateste si pentru o dubla specializare in engleza si japoneza. Scopul: predarea limbii japoneze catre cetatenii non-japonezi.
Exista momente in care acesti participanti se lasa prada ritmului biologic si isi permit o clipa de atipeala in mijlocul unei explicatii si chiar prezentari. Primul meu impuls a fost sa rad, si mi-am indreptat privirea spre textul pe care tocmai il studiam, ceva care sa stinga orice urma de ilaritate. Am privit neajutorata catre profesoara de origine germana care locuieste de 20 ani in Japonia-insa nu am reusit sa gasesc un sentiment de indignare sau de anormal. Am aflat ca aici acest lucru este posibil, poti adormi pe scaun, la curs, in metrou, la birou-lucru perfect normal. Profesorii sunt rabdatori, adaptati la stilul “japonez”, mai ales cand vine vorba de pronuntie: deoarce in limba japoneza nu exista litera “r”, cuvantul ” frosh” este pronuntat de multe ori “flosh”. Concluzia mea: daca ma gandesc la aspectul invatarii limbilor europene, ma bucur ca m-am nascut in Romania.”

Axenia Marian, Tokyo

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.